Ziua naţională, sărbătoare de "mâna a doua"

De la an la an, Ziua Naţională a României devine o sărbătoare tot mai fadă. Eternele defilări militare şi depuneri de coroane la eroi, copiate la indigo în ultimii 17 ani, eternul politicianism ieftin, eternele steaguri care fâlfâie pe stâlpi, eternul potol gratis pentru poporul hămesit, dar şi tot mai multă nepăsare din partea românilor. Nimic specataculos. Eterna şi (deloc) fascinanta Românie. Chiar dacă suntem o ţară europeană, nu am învăţat (încă) să sărbătorim ca în occident. Renunţăm la istorie, dar nu întoarcem privirea spre viitor şi modernitate.
Nu am mers nici la Alba Iulia, dar nici la manifestările din Bucureşti. Nu am avut niciun imbold după ce am văzut programul. Am privit la tv toată tărăşenia şi am tras concluzia că bine am făcut. În acest an, aleşii ne-au pregătit o sărbătoare centralizată la Arcul de Triumf din Capitală. Oraşul unde acum 89 de ani s-a înfăptuit Marea Unire s-a ales cu o sărbătoare de mâna a doua. Manifestări de mâna a doua, VIP-uri de mâna a doua, defilări de mâna a doua. În timp ce la Bucureşti se perindau Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Nicolae Văcăroiu, dar şi Elena Udrea, Mircea Geoană, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu – “Capitala Unirii” Alba Iulia s-a ales doar cu Bogdan Olteanu, Cristian David şi Adrian Iorgulescu. La Bucureşti, armata şi-a scos la plimbare aproape tot arsenalul prăfuit, bun numai la defilări. Parada militară din Capitală a durat aproximativ trei sferturi de oră, iar politicienii prezenţi au plecat fără a face băi de mulţime, aşa cum obişnuiau în anii trecuţi. Era cam greu, pentru că la manifestări au venit mai mult tineri şi copii, majoritatea fără drept de vot. La Alba Iulia, doar câteva batalioane din Transilvania au făcut o defilare, mai mult simbolică. Pe străzi, o mână de oameni au încercat şi ei să sărbătoarească, cum au putut. Dimineaţa, oraşul Unirii a fost pustiu. Ardelenii au ieşit din case abia mai târziu, atraşi probabil de sarmale şi de cănile cu vin. Se vor aduna, probabil, mai pe seară, la spectacole şi la focuri de artificii. Ca în ceilalţi ani…
România politicienilor nu mai este aceeaşi cu România românilor. Sunt două ţări distincte, cu idealuri distincte. Care se mai întâlnesc faţă în faţă doar din când în când, fără să se apropie prea mult una de alta. Din păcate pentru politicieni, nici măcar la vot…

(Articol preluat de pe www.andilaslau.com)